Lucrul meu

De ce sa placi un lucru? De ce sa nu fi tu propriul lucru? Doua intrebari care isi au rostul inegral in raspunsul lor care deriva inexplicabil din noi. Finetea , excelenta si rafinamentul pe care il descrii atunci cand ceva ce e al tau este doar al tau. Sa vorbim despre lucrui care ne-au schimbat viata radical , dar sa lasam in ziua de azi imaginatia si sa trecem la realismul neinlocuibil , cromata pe alaturi , rotunda la roti , moale sus si tare drept , o roata intotdeauna va face sa se invarta o alta , bicicleta , poate o pasiune obisnuita pentru altii , dar personal nu ma numar prin acele estimari nesemnificative , eu vreau sa fiu , eu vreau sa pot , eu am reusit , am lasat in urma un vis care niciodata realitate nu va fi si am luat in brate singura sintagma care poate sa traga o linie dreapta printre atatea mazgalituri gresite , viata este un rau , un singur inceput , la mijloc milioate de solutii si un unic sfarsit. Intotdeauna cand avem ceva vrem sa aducem acel lucru nu la capat , ci la limita , pentru ca ceva ce nu iubim , va avea un sfarsit inexplicabil. Pentru mine , bicicleta nu inseamna un hobby , ci un mod de a traii pentru ca adrenalina clasica obtinuta prin efort psihic si nu numai , lasa o dara de ceara alunecoasa in urma fiecarei cazaturi , o rana , o zgarietura , un nou inceput si un alt sfarsit , personal , aceste intamplari fara voie , inseamna un nou drum , durere si rasfat , sange si apa , dar poate si bariera alungata dintre viata si moarte .

Printre copaci , doar cel mai gros iti va atrage atentia.

Ambitia nu este doar un cuvant de ramasag uitat , ci un sentiment care are ca scop o motivatie de otel , ea nu numai ca ne deschide un drum , dar ne obliga sa-l urmam pana atunci cand limita se va duce dincolo de minusul-plus al Pamantului care desigur stim ca nu este doar un loc de joaca , ci un loc de unde rotile au invatat sa se invarta , fizica a devenit logica , lumea s-a dezvoltat , iar totul a devenit un mecanism cu un numar infinit de rotite care nelubrifiate identic duc la o stricaciune. Bunicul meu avea o vorba '' ce nu e rotund sta in loc , iar ce nu e destul de bun , avem noi grija sa-l facem'' , sterg praful de pe cadrul carui crom odata cu timpul rugina rosiatica a creat , ung lantul cu zale rotunzi care odata cu zilele mele a creat elixirul batranetii , pun piciorul pe pedala de a zilelor uitat miscare si a luminii zare. Fiecare om este unic in felul lui , nimeni nu se aseamana , nici macar simturile , ceea ce simtit atunci cand iti pui manusile si iei casca in cap este decat un inceput misterios al carei viitor depinde de lucrul drag fiintei mele , nu pun iubire in cea ce fac , ci pun trup si suflet in ceea ce-mi place pentru ca nimeni niciodata nu va putea pune punct un creatii a carei autor nu este el , pot murii , pot sarii de pe cel mai inalt versant curatat de apa pana pe a vaii negura de abur , fara ca sa ranesc ultimul ramasag cu mine insumi , dar cum imi place mie personal sa spun ''nu regret nimic , ci doar ca nu am putut sa fac acel lucru mult mai bine'' . Excelenta se obtine pein timp si desavarsire . Intru pe usa pe care de multe ori iesind am fost , intru pe usa pe care de multe ori am adus inapoi cuvinte de-o portiva , cuvinte fara folos pe foaie , dar cu mii de intelesuri care ma inmoaie , imi pun ''cartea'' in pe marginea peretelui si astept inceputul muntelui de vorbe care vor fi scrise in dictionarul verbal al gurii mele , inchid usa pe care nu de mult am descuiat-o si odata cu ea un trecut , pun zavorul ruginiu si las in urma nu o bicicleta plina de noroi , ci o bicicleta plina de mine. Pretuieste perezentul acum , pentru ca tot ceea ce iubim va fi spulberat de singura forta misterioasa care distruge totul fara chemare.