Focalizarea

Dedicatia , o forma atat de intalnita , dar totusi atat desavarsita prin propriu sens , care are ca insemnatate prima focalizarea totala si nu ceva partiala asupra cuiva in mod special si in mod indirect asupra celorlalte lucruri de care nu se leaga nici o lege omeneasca si de bun augur. In mod special dedicatia fata de cineva , fata de cel de aproape tine in mod direct din trairile mele , de sentimente relevante situatiei in cauza si desavarsita in circumstante comune cu sentimentul exteriorizat fata de subiect. Sustin ca dedicatia nu trebuie sa fie o sustragere de la orice alt lucru sau placere , ci trebuie sa fie un lucru ca orice alt lucru , dar care necesita focalizarea automata atunci cand e nevoie pentru ca exact cum stim , nu putem tine ochii deschisi la nesfarsit prin vant. O alta forma a dedicatiei este aceea care are ca sens sustragerea de la anumite actiuni sau infaptuiri care pot detesta acel propriu lucru . Pune in fata faptului implinit lucrui de prezent , astfel va fi in intuneric , va definii lumina. Intotdeauna ni se ofera ocazia de a avea ceva la care sa tindem , la ceva la care vrem sa avem o sansa , la ceva al nostru , insa nu toti stiu sa stranga tare de pestele auriu pentru a nu le aluneca.

Nu te uita in ce oglindeste apa , ci uita-te unde continua batul.