Valea Fericirii

     Nu prea stiu sa mint , dar incerc din greu ca urmatoarea poveste sa iasa misto. Zambet!

    Si era odata undeva departe , departe de orice lucru real , de orice persoana normala , era un taram , magic , vioi , colorat , soarele dogorind peste pamantul , lumea zambind intr-una . In castelul presupus povesti totul mergea asa cum legile raiului o zic doar , in acea sarmana , dar bogata societate toata lumea vorbea cu dulcele cuvant al respectului , totul mergea ca pe roate , viata nu era contra timp , viata era timpul cu incetinitorul , sa te bucuri ca-l ai , ca de murit , toti murim , in liniste , caci acolo nimic nu doare , doar zambet , placere , fericire si rasfat , acolo , prezis era un rege care domnea , un rege care domnea reveria , iar chipul lui inspirand puritate , dreptate , frumusete , fericire , ca un conducator ce era el , un rege peste regatul lui atot puternic si conducator al fericirii , iar acest tarm al fagaduintei , al minunatiei , se numea Valea Fericirii , deoarece , pana si natura parca zambea atunci cand trecea el , parca si aerul era mai cald cand el vorbea , parca si timpul ar fi stat inca putin ca sa-i mai vada chipul o clipa , sa-i tina minte vorba inca o vreme , caci timpul zboara , el se duce , nu mai vine . El , rege , dar intocmai exista acel impediment atroce care domnea peste sufletul lui , singuratatea , desi avand un regat de oameni fericiti , minunati care-i indeplineau vorba doar zambindu-le , avea acea nevoie de o ea , de o regina a acelui regat care era condus doar de cel in pantaloni si ca in orice poveste cu balauri , spani si vrajitoare , asta nu e diferita de o alta cu acelasi inteles si povestea continua asa.
    Intr-o zi , saturat pana in gat de singuratatea oferita de timp si vreme se hotaraste a se duce in meleagurile lumii pentru a cauta fata perfecta , viitoarea regina a castelului lui , a fericirii lui , a lumii lui , ia din popor un negustor , un cersetor si un tamplar , fiecare doar cu hainele de pe el , usile castelului se deschid intr-o ambianta a sunteului de goarna , prevestind plecarea regelui din regat , maiestuos se arunca din turnurile faurite de mestesugari doar 5 turturele albe , caci asta e un numar magic , cu referie la , nu stim. Regele si cele trei iscoade trec de valea renumita , valea ce ducea cu ea doar zacaminte de reverie si melancolie parca molipsitoare , intr-un final sau in cele din urma intra intr-o padure , previzibil , intunecata , rece , umeda , mirosind a moarte si acolo precum am prevestit , cei patru il intalnesc pe span , om rau al padurii care cauta a face doar pentru el si se milogeste de ei ca sa-l ia in calatoria lor in cautarea fetei perfecte pentru Valea Fericirii. Dar neinduplecat , regele in refuza , iar cei patru pleaca mai departe , dupa o vreme , in fata unei rascruci , acelasi span , din nou , il roaga pe domn sa-l ia macar pe jos de-ar fi , dar nu , acesta il refuza fara indoiala , mergand si mergand , cei patru intra tot mai adanc in padure si dau de necaz , un pod subred , peste o rapa adanca ca si gura lupului , apoi de nicaieri apare spanul care spre mirarea celorlalti este lasat de rege sa faca el podul asa cum o vrea el . Spanul isi duce lemn , franghie si-l face , il face de parca nimic din zilele noastre nu e mai tare ca podul ala , mirat si totodata suspicios , regele il pune pe span sa treaca primul , acesta refuza , ii spune a doua oara sa treaca podul altfel il arunca in rapa , spanul il refuza , a treia oara , zambetul razlet de pe fata regelui parca era mai slab , speriat spanul pune piciorul stang pe prima treapta a podului , acesta rezista , pune piciorul drept pe cea de a doua , spanul cade cu tot cu pod in afundul rapei.
    Regele avand ca ucenic luat de la regat un tamplar , acesta se pune imediat pe treaba si cat ai zice 'fericit' , podul e gata , increzator , regele trece primul , apoi iscoadele lui , totul se termina cu bine pentru cei patru drumeti in cautarea consoartei regelui atot fericit , merg ei si merg , parca e pe terminate padurea , undeva chiar un aer sarat , undeva spre mare . Si tot mergand ei , dau din nou de ceva ciudat , ceva straniu , o casa de paie de care nici tamplarul regelui nu mai auzise sau vazuse , era un impediment in calea lor deci acestia intrara in ograda si strigara dupa a cui e , dintr-odata , de dupa colt vine o baba incet , sprijinita intr-o creaga de flagar si zicand cu voce tare ''Voi a cui sunteti?'' , regele putin infiorat ii raspunde cu zambetul mereu pe buze ''Suntem ai nostri'' , baba , primitoare , putin prea primitoare , parca vicleana , le arata casa si ii indruma spre o camera fara geam , lumina sau pat si le spune ca e camera de oaspeti , acestia intra , nestiind planurile viclene ale unei vrajitoare asunsa dupa fata unei batrane sarmane . Baba inchide usa si le rade in nas , spunad ca in viata ei nu vazuse atata fericire pe metru patrat , asa ca le cere un negot , fericirea contra libertatii , regele tace , avand cu el un negustor care cunostea arta negotului ca-n palma , totul e frumos , acesta ii spune vrajitoarei ca nu avea cum sa-i dea fericire , pentru ca regele o are ascunsa in strujac , increzatoare , vrajitoarea le deschide usa , moment in care regele o spinteca , iar toti cei patru aventurieri scapa ca prin urechile acului .
    Din nou , dupa un timp dau de o alta incercare , aici au nevoie de cersetor , caci provocarea era trecerea unui pod cu plata sau induplecarea maxima spre mila a pazitorului , cersetorul , putere spre mila mare , reuseste sa-l induplece asa de tare , incat mirat , fermecat de vorbele scoase de cersetor , chiar ii indruma spre casa celei mai frumoase fete din Padurea Tristetii , caci aici , fericire nu e un cuvant , ci piatra filozofala a lumii. Dupa spusele pazitorului fata mai avea doua surori si mama sa , ea , parca nascuta sa fie a regelui , caci in acea familie , fericirea nu e ceva care se raspandeste , ci un fapt pe care doar fata il avea , al ei , fericirea , celelalte , viclenie , marsavie si nesat de rau. Ajung la o casuta saracioasa , iar prin curte , o fata mandra si cu zambetul pe buze , regele era sigur ca ea e aleasa , ea cu acelasi chip ca al lui , il priveste si parca la fel ca un indigo ii ramane in minte ca find cel ales , dintr-odata apare marsav ca un caine nervos din casa o babaciune care o trimite pe fata in casa cu strigate , apoi se ia la harta de vorbe cu cei patru , regele o indupleca pana la urma cu faptul ca el o vrea pe fica ei , dar aceasta ca aparoape orice faptura din padure , era trista , vicleana , rea , ca si spanul , ca si vrajitoarea rea , aceasta le da trei sarcini distinctive , prima era ca tamplarul sa le repare casa , sa arate ca un conac de baroni , zis si facut , in cateva ore , totul era facut ca la carte , apoi intra in poveste prima fica a 'baronesesi' , una rea de gura , tare in negot care voia totul pentru ea , cu ea trebuia sa se sfatuiasca negustorul ca sa o ia pe sora ei mai mica , mezina , zis si facut , negustorul cu talentul lui , o incumeta , apoi vine cea dea doua fata a viclenei , o fata facuta din piatra pe care trebuia sa o induplece cersetorul , zis si facut , fata de piatra , devenii ca smoala de marunta si topita , apoi veni randul regelui sa o induplece pe fata visurilor lui sa vina cu el , zis si facut , nicio vorba in plus , ea sari in bratele lui si dusi au fost. 
    In spate , au ramas cele trei bestii care nu vor scapa de blestemul tristetii niciodata. Ducadu-se si ducandu-se cei cinci de data asta ajung la castel intr-o ploaie de culori , toata lumea aruncand flori care noua regina a regatului plin de fericire , se aseaza masa festina , straie de nunta si toata lumea sarbatoreste , fata cu parul balai , ochii albastri ca cerul , ca libertatea , cu forme voluptoase si pline de dorinta , caci daca n-ar fi , nu s-ar mai vorbii , toata lumea e invitata la ceea ce avea sa fie cea mai fastuoasa nunta din lumea lor. 
    La final , sec , au trait pana la adanci batraneti , punct.