Lumea de azi si de ieri

Eu , in trecut.

Astăzi , 29 martie 2014 , sunt un copil pierdut în spațiu aflat , mititel pe Calea Lactee , pe planeta Pământ  , pe continentul Europa , în România , undeva între Carpații vechi , plini de sânge și artefacte îngropate odată cu trecerea timpului si modernizarea omului , iar astăzi in această zi cu soare cald și măgulitor , mă gândesc și mă întreb , dacă viața de astăzi e atât de monotonă , cotidian de trăit și de urât , se pune problema , în trecut , atunci când războaiele curmau viața bătrânilor noștri , a bunicilor mei  , atunci când din cer nu cădea ploaie , doar gloanțe de calibru mare ce străpungeau ziduri , oameni si viitorul oricărui suflet încă în viața atunci , viața de atunci , în sărăcie , comunism totalitar , o viața dusă de azi pe mâine sub stăpânirea unor păgâni însetați de avere , însetați de avuție și palmares , câștigători de experiență inutilă , cum era?

Deviez de la subiect , însa vreau să povestesc în început cum era , iar spre sfârșit cum e , atunci când Hitler trăia și se lupta pentru țară si integritatea ei , pentru teren și pentru strălucirea numelui lui in viitor , ca istorie , atunci , oamenii din România erau intr-o confuzie totală , parcă oamenilor le era dor de zilele în care caleștile albe sclipitoare și caii pătați cu pete înfumurate pe spatele plin de mușchi si coama pieptănată de un piaptăn de porțelan , parcă parfumată , străbăteau străzile cu piatră cubica ale marilor orașe , societatea burgheza , românii de atunci se aflau in impas , puteau fi cuceriți in orice moment ca nisipul de pe faleza sau puteau sa iasă învingători ca un strop de apa printre frunzele unei păpădii , dar ei , atunci când totul era pe dos , ca o replica uitată pe o scena de teatru in fata a mii de critici , îngrozitor , rușine de sticla , românii pe atunci , s-au apucat la lupta și au ajutat , însa nu este vorba despre ceea ce au mâncat ei pe front sau ceea ce au dus in spate ei prin viu grai și forța de adolescent , ci este vorba despre ceea ce românii si societatea romana a învins , a reușit sa învingă frica de a ieșii din cotidian , au reușit ca prin patriotism si mână de la mână , țăran de la țăran , copil de la copil să construiască o putere .

După al doilea Război Mondial , România avuse parte de o pierdere imensa de mână umană de război , soldați , oameni morți din cauza extinderilor și invaziilor , iar mai apoi , după ce războiului i-a fost pus capăt a cineva chiar a vrut să salveze această țara bogată sau doar sa profite in pofida lui , Ceaușescu . Timpul Nicolae Ceaușescu , perioada în care el a devenit conducător al țarii roșu , galben și albastru, ei bine , in opinia mea , chiar dacă eu nu am prins nici măcar o boaba din acea vreme , este ca el a vrut să facă bine , a vrut să aducă România undeva unde nici un vis nu putea sa urce , nici un vis angelic , nici un avion d-asta modern , interesant , Ceaușescu a redefinit România , in perioada lui austeră , România era o forța , economica si fizică destul de importantă pentru Europa si statele membre continentului. Precum spunea si ideologia comunistă in vremea aceea dezordonată , statul trebuia să se sprijine pe producția interna și cât mai puțin pe cea externa , să stea pe picioarele ei șchioape și sa continue sa facă sărituri de pe margine , industria agricolă era ceva de excepție , pur și simplu in depozite si locurile de stocare erau mii , sute de mii de tone de cereale , legume și fructe , viticultura , pomicultura , livezile și industria siderurgica , aveau un caracter ieșit din comun , în țara noastră era tot.

 Tatăl meu , era la acea vreme încă în armată , avea parte zi de zi de instrucție grea , frig si mâncare scoasă din vălăul porcilor , timpurile erau grele si infinit de lungi , atunci , însa , tatăl meu a trecut prin armată , iar ca exemplu al greutății era faptul că s-a apucat de fumat , un lucru destul de ciudat la acea vreme , fumatul era mai degrabă un moft , însa pentru tatăl meu , o escapada de la gândul că mâine e ca azi , greu , apoi , tatăl meu , nu pot explica acest lucru , a ales viața liberă , a ales să zboare , a ales să ajungă să fie tatăl meu , a renunțat la șansa de a devenii milițian , de a devenii poate chiar vreun comandant , general , vă spun , tatăl meu avea stofa de conducător , armata era o școala a vieții , nu e om care să zică , că armata e de jenă , pentru că armata e de succes . Tatăl meu a apucat o viața departe de casa lui natală , intr-un sat pe nume Buteni , aici a cunoscut-o pe mama , la locul unde munceau amândoi , locul unde viața mea a devenit posibilă , locul cu multe însemnătăți , de fiecare dată când îl simt , mă întreb , dacă nu eram eu aici , acum , cine era?

  Da , ceea ce vreau sa spun e ca tatăl meu era muncitor pe o mașina de transport , cu această mașina el a văzut meleaguri de neuitat ale României , a văzut tot , a văzut ce însemnă România , a văzut ceea ce înseamnă să trăiești , de la pene , cutii de viteze stricate in mijlocul penții pe culmile Făgărașului , până la minunata faleză din Constanța si Dunărea lungă și mistuitoare , ca o oglindă care te ademenește , a luat multe vieți , tatăl meu a dus cu acea mașina de la cereale pana la mizilicuri ca lemn , hârtie sau becuri , tatăl meu este cel mai tare om , chiar acum parca suspin , mi-e dor de el , deoarece in anul 2014 , el încă trudește pe o astfel de mașina pentru a-mi crea mie un viitor , deoarece am 15 ani , sunt mic , dar ambiționat.

Dictator

Și apoi , Ceaușescu a început cu lucruri mici , iar mai apoi , a început sa se dezlănțuie , între anii 1970 si 1989 (anul condamnării lui la moarte) , acesta a făcut următoarele lucruri , a început să sisteze distribuirea de apă caldă in casele și apartamentele orașelor mari , pentru economie , un motiv nejust , după acest fapt , începerea de sistare a transmiterii de curent electric spre casele românilor , tot pentru economie , însă prețurile pentru diverse alimente erau mai mari in acea vreme , raportate la salariul mediu , carne de vita cu oase , Dumnezeule , era un moft absolut să ai pe masa fripturi alese sau diverse sortimente de carne ne mai auzite. Apoi din cauza gândirii lui Ceaușescu , țara a ajuns in pragul falimentului , industria luând calea exportului , până si cerealele s-au dus afară , departe , prin Europa murdară , oamenii aproape ca erau mirați cum au dispărut in acea vreme tot ce au avut in hambare si depozite. Canalul Dunăre-Marea Neagră , construit  cu mâna de lucru a oamenilor săraci si a deținuților , totul din lopată și hârleț , valea Jiului , metroul din București , termocentrala de la Anina , sistematizarea urbana și rurala , colectivizarea terenurilor si multe alte lucruri a reușit acest om să facă , dar societatea a crezut că acesta e de fapt un rău , a crezut că omorându-l , vor elibera țara de sub robie , dar astăzi , oamenii sunt robi ai banilor , bani fără stăpân , eu cred că era mai bine atunci , tu?

După 1989 totul a fost un haos , tehnologizarea , modernizarea si trecerea lumii intr-un nou secol , o noua eră , a fost o lovitură pentru toți , pentru prima dată a apărut calculatorul , rețeaua de internet , telefonul , hainele exchibiționiste , împopoțonate , stilul omului de a fi , realitatea usturătoare , pentru prima dată lumea a dat cu botul in cana cu apă fierbinte și s-a ars pe bot , lăsând semne . Totul a evoluat , în țara noastră după 89’ totul s-a degradat , lucruri construite pentru binele nostru , au fost dărâmate in schimbul altora care se zice că ne vor îmbogății , dar poate doar pe ei , pe politicieni .

Astăzi , e mai greu , totul e bazat pe birocrație , mita și corupție , politicianism de plastic , oameni care se lasă înșelați doar din câteva vorbe despre o întâmplare si câteva picături de sânge , astăzi , copii noștri nu mai așteptă părinții să vina acasă cu bomboane ori napolitane , se duc după colț , la birtul unde scrie mare si frumos pe ușa ruginie „Țigări la bucată” , copii noștri se duc de râpă , se omoară , nu numai ca au vicii neredresabile , ci pur si simplu depind de ele , învățătura și nivelul ei scad , activitățile curiculare și extrașcolare nu au existat , banii sunt tot ceea ce mai contează , știu , unii părinți spun „daca eu nu am avut , de ce el sa nu aibă?” , cu măsură , asta e sfatul meu , totul cu măsură , precum o rețetă de mâncare , o rețetă la bucătărie , la un kilogram de făină , se pune doar un ou , ei bine , spunând asta , spun faptul ca suntem prea îngăduitori , de fapt , voi sunteți , eu sunt așa cum am descris pe cei ca mine .

 Intr-un alt exemplu nu vreau sa-i exclud chiar pe cei care ne cresc , ei in sine ar trebuii să reprezinte un exemplu major pentru dorințele de viitor si cariera noastră , ce poți să înveți de la niște părinți cu opt clase , câțiva ani de armată , o slujba de nimica și pe lângă , plini de vicii si probleme . Societatea este degradată , asta e părerea mea , chiar dacă eu o duc bine , eu am , eu pot , eu fac , dar nu-mi convine , uite , el nu poate , ea nu poate , nimeni nu poate , doar eu , vreau să ajut , vreau să le arat că eu sunt fericit , nu pentru ca mama mea are bani , nu pentru că tatăl meu e cel mai tare , nu pentru ca sora mea cerșește mila , ci pentru că iubesc viața , iubesc ceea ce fac , iubesc ceea ce sunt , sunt un creștin cu crezurile mele , dar pot să mă controlez și am reușit să mă motivez , să lupt și să reușesc , sunt deasupra , dar cine știe , poate nu pentru multa vreme.

După anul 1999 am intrat in secolul 21 , un secol al tehnologiei , in ziua de azi s-a ajuns ca mașinile să nu mai aibă nevoie de șofer , telefoanele să nu mai fie împopoțonate de zeci de butoane , ci doar de un singur ecran , muzica a ajuns sa fie tot mai vulgara , viața tot mai detestată , rușinea tot mai mare. Îmi trebuie sute de pagini să scriu despre tot ceea ce înseamnă acum și atunci , dar încerc să scriu acum , tot ceea ce pot , ceea ce vreau , ceea ce este de preț , adevărul prin ochii mei .

Adevărat în Epoca Ceaușescu , nu erau multe de văzut , toata ziua munceai sau mergeai la școala , cam asta însemna viața copiilor , a adulților si a pensionarilor , făceai ceva , acum , lenea e mare , nimeni nu se mai spetește să obțină ceva , pur si simplu se fura pe fața , înșelătorii peste înșelătorii , minciuni și nedreptăți , atunci școala însemnă o instituție unde învățai să fi , acum școala este o instituție in care e greu să intri , ti-e greu ție să intri , pentru că fie ești batjocorit , fie ăla e șmecher și îți dă una peste cap de zici că i-ai fi frate , ori chiar ajungi să îți pui capăt zilelor deoarece ti-e frică să mai ieși din casă , ti-e frică să deschizi ochii .

Școala nu mai e ceea ce a fost , băncile sunt mâzgălite cu copiuțe , înjurături si desene satanice , scaunele nu arata așa cum arătau , nu am curajul sa le descriu , sunt de lemn si atât , se înțelege , holurile sunt ticsite de elevi , dar elevi care nu se uita unul la celalalt , nici măcar nu te salută , mergi , pur și simplu , daca cineva cunoscut te salută , e bine sau în cel mai bun caz te așteaptă la ușă , șmecherul de care vorbeam , cu ochelari de soare , guma de dimineața in gură și un cercel ca un inel in ureche , există , prin acea îmbulzeală , exista iubire , dragoste , pentru că acesta perioada este perioada in care dai de primul zâmbet al inimii după un chip care nu ti se mai șterge din minte , e frumos , de aceea , mama mea îmi spune , acum e timpul tău , acum vei cunoaște ceea ce te așteaptă începând cu acest moment.  La baie , nu e loc de micțiune , doar de tutun și Kent și eu sunt un împătimit , recunosc , sunt un prost .

 De mici suntem învățați astăzi să ne descurcăm , dar nu se poate , în cazurile în care nu se poate , părinții noștri vor muncii pentru  noi pana ori vom reușii în final pe la 30-40 de ani să ajungem să aducem bani în casă , fie să ajungem ciobani pe la oi sau capre , ori muribunzi pe marginea străzii , părinții noștri nu sunt de vină , nu poți să muncești , să ai grija , să supraveghezi și să mai și te simți relaxat , e imposibil , nimeni nu înțelege , părinții mei au riduri , dar acele riduri nu au apărut deoarece în fiecare duminica stăteau la grătar pe un scaun de plaja , ci din cauza faptului că ei chiar și in zi de sărbătoare , munceau , țara moare. Ceea ce privește clasicul BAC , bacalaureat , examen care te trimite în sfera universității , desigur , daca-l treci , cu bani sau de adevăratelea , ce contează , am diploma de BAC , sunt om , cu sau fără bani.

Înțeleg , unii spun ca nu exista locuri de munca , dar nu am înțeles asta niciodată , o sa explic , locuri de munca sunt berechet , însă oamenii au pretenții majore , pretenții imense și inexplicabile , vor bani cu sacul , iar daca nu găsesc așa ceva unde vor ei , mai bine stau acasă și șlefuiesc podeaua veche cu tălpile goale uitându-se la soba goală și simțind frigul din casa , ce să faci , omul e indescifrabil . Locuri de munca , doar in jurul meu sunt sute , dar oamenii nu vor să muncească mult pe bani puțini , asta e rușine , cum să muncești , să asuzi fără să câștigi măcar de-un Mercedes , asta e nimica toată , mai bine stau acasă , mai fur o țigară de la vecinul , poate vine șomajul luna asta , înainte să vină factura la curent , internet și apă , joc la cacealma , asta e ideologia romanului , fără inițiativă.

Clasa politica se definește ca fiind o adunătură de oameni peste 40 de ani , care au in vistierie sau cel puțin declarat , o vila , o mașina de 20.000 € , un teren de câteva hectare , iar rudele , averi de revistă Forbes , romanul e inventiv rău măi , romanul poate face apă din nisip daca e să ceri asta , încercă și vei reuși , iar toți acești politicieni care sunt mai prost scriși decât noi , conduc  țara de la București , intr-o camera cât o sală de cinema in care adesea se bat între ei pentru ca au votat greșit , mă lași , știu ca e grea viața de politician , să tolăneși zi de zi , să citești atât de greu ziarul dimineața cu o cafea lângă tine și tot confortul din lumea și cică mai apoi lucrează opt ore pe zi , mi-aș dorii să fiu politician , deoarece , ei ajung în Rai , aceștia reușesc să-L mintă chiar pe Dumnezeu , la Judecata de Apoi , balanța e goala la rău , inexplicabil .

 Lumea se sprijină pe patru picioare , om , ban , pământ și gravitație , ce poate fi mai greu de atât . Cultura generala a unui om de 20 de ani cuprinde câteva lucruri , acum vreau să vorbesc despre omul de 20 de ani , modern , născut in anii 90’ , cultura lui generala are în componență : adunarea si scăderea , fără tabla înmulțirii , e prea grea , de vorbit , nimic , exprimarea e jalnică , limba romana nu are decât cuvinte legate , nici o cratimă sau ceva virgule , ici și colo , câteva noțiuni despre data de naștere a câtorva membrii din familie , culoarea mașinii preferate , cea mai frumoasa fată din sat , cine a fost Ceaușescu , numele de familie a colegului de care își bate jos la facultate , câteva orașe din zona unde stă el , melodia preferată și ceea ce a făcut el ieri . Va imaginați cat de mult încape în creierul unui astfel de om , un infinit de bandă fotografică , pătată cu cerneală de la stiloul pe care l-a spart de perete , de nervi , ceva ce nu mai poate fi ținut în frâu.

 Acum vreau să descriu societatea și justiția din punctul de vedere al unei întâmplări care va presupune descrierea acestora , acum un an , fix , împreună cu părinții și sora mea ne aflam intr-o drumeție ,pot să spun , iar întâmplător , stând pe loc ,sora mea și tatăl meu care se aflau in mașină au fost loviți de către o alta mașina în care șoferul pierduse controlul direcției , sora mea a avut fracturată toata zona costala de pe partea dreaptă , durere incredibilă , ceva sângeros , tatăl meu a avut o fractura craniană , deoarece dăduse cu capul de parbrizul incasabil , puternic , imediat după această întâmplare , am ajutat-o pe sora mea să iasă din mașina făcută zob , i-am ridicat haina și am văzut o imagine oribilă , ceva ce nu ai vrea să vezi , nu pot să descriu ceea ce am simțit , parcă eram o fantomă sau un spectator la un film 3D , îmi venea să mor , ambulanța a sosit , a preluat-o pe sora și tatăl meu , apoi , nervos am început să ripostez asupra celui care a intrat în mașina noastră , mama mea , e ca un înger , un înger care nu-și desface aripile pentru oricine , ci doar pentru cel care merită , m-a ținut , m-a îndemnat să mă calmez , in acele momente , doar ea a reușit să mă țină în loc , fără să mă atingă , doar Dumnezeu știa ce puteam face in acel moment , nu vreau să spun ce am avut in minte in acel moment , credeți-mă. După toate acestea , astăzi , toți suntem bine , sănătoși , vicioși si cam atât , însa justiția nu și-a făcut datoria , din acel moment până astăzi , birocrația a ținut in loc orice fel de pedeapsa pentru acel om , dosarele au fost zeci pana acum , însa după un an compania de asigurări ne despăgubește mașina făcută zob , iar cum se spune speranța moare ultima , sperăm ca pană voi ajunge eu pe băncile facultății , măcar procesul împotriva inculpatului să aibă loc , deoarece timpul trece , iar legea devine tot mai îngăduitoare cu incriminații , politica și viața de zi cu zi , banii și răbdarea , durerea și sângele.

Mama mea a trăit tot ce era de trăit , a fost la munca încă de când avea 14 ani , era mică , mergea la cules de mere , pe vremea lu’ Nea Nicu , astăzi stă în pat , pentru ca e bolnavă , nu ne permitem lucruri scumpe ,nici măcar un medicament de milioane , sănătatea e o ramură importantă a vieții , as vrea să o am mereu , cu timpul totul se scumpește , până și răposata mea bunică care zicea mereu că îi e greu , mereu stăteam cu ea pe balansoar in razele soarelui , povesteam despre trecut și cum era ea , despre mâine și cum sunt eu acum , îmi zicea că mereu a lucrat , se pare că am o familie de muncitori , de oameni adevărați si mi-e dor de ea , mi-e dor de poveștile ei , ceea ce denotă trecerea timpului și sănătatea tot mai precara a lumii , virusurile tot mai răspândite în lume și durata de viața tot mai mică , când te gândești că acum mii de ani , un om trăia sute de ani , nu zeci , minunat. Lumea in care trăim astăzi e mult mai grea , dar și mai ușoară decât in vremurile trecute , vremea comunismului , deoarece acum suntem liberi , iar factorul negativ este ca tehnologia ne va fura , intr-o zi un singur om va mai rămâne pe planeta , viu.

E anul 2014 , e viitor pentru istoria trecuta , toate au evoluat , daca atunci , in vremurile prăfuite existau crime , fapte împotriva legii , pot să spun același lucru și despre vremurile acestea , însa cu un ton mult mai grav , după al doilea Război Mondial , totul a lunecat intr-o întorsătura complicată și negativistă , au apărut armele mortale , arme fără de care omenirea acum încă avea tăieturi de săbii si ghilotine , rata morții crescând , iar cea a natalității scăzând , ăsta e sporul natural , implicit factorul influențator , omul , sunt multe de zis , încep cu fapte inimaginabile , vreau să ofer ca exemplu plauzibil începerea unui nou curent in Orient , terorismul , de la banalul asasinat al lui Kennedy , pana la prima mare abuzare asupra omenirii din 11 septembrie 2001 , atentatul Turnurilor Gemene , atunci când sute de vieți au fost curmate din dorința inumana a unor lideri de a-și arăta puterea asupra lumii , apoi 11 martie 2004 , alte vieți nevinovate sfârșite prea repede la Madrid , prea ușor , fără drept de apel , rucsacuri cu T.N.T. , câțiva bărbați kamikaze si milioane de lacrimi , de ce? Nu doar armele fizice fac probleme majore in stilul liniștit al lumii de a continua , însa totul evoluează , până și tehnica militara , iar o eroare de moment poate pune capăt oricărei rămășite a omenirii , există țari care au un grad de evoluție înaintat , pana la 50 de ani evoluție fata de momentul actual , e ceva extraordinar să controlezi lume cu mâna , să controlezi lumea de la un buton , ce mi-ar place , acum , mai nou , a început exploatarea de bombe biologice , bombe care răspândesc gaze toxice și care pot periclita destine a unor societăți aflate la mijloc. Totul a devenit mai violent , mai dureros , chiar daca nu folosim arme , puteam să oferim durere celor din jurul nostru , putem să-i facem să simtă , să îndure ura noastră , ură care o manifestăm din motive banale , cum ar fi o întâmplare în trecut , de ce exista iertarea , daca nu o folosim , de ce existam , daca nu ne putem suferii , retorică , pentru că nimeni nu poate da un răspuns de o astfel de anvergura , cine știe , răspunsul ar putea supăra pe cineva si astfel din nou , alt conflict.

 Ceea ce reprezenta odată o putere majora in stat , biserica , astăzi este din ce în ce mai puțin frecventată de oamenii de rând , însa cei slabi de înger care sunt în prag de sfârșit de viață , încă se roagă să mai aibă un an sau doi în plus , biserici care sunt construite două pe metru pătrat , doar pentru a spăla câteva mii de euro din vistieria statului în buzunare mari ale băieților deștepți , aproape că bisericile nu mai respecta regula care spune că , casa lui Dumnezeu trebuie construită pe moaște ale sfinților , cine știe , nu putem sapa ca să avem dovezi , dar ziua de azi și viața tot mai monotonă nici măcar nu ne motivează sa privim spre un astfel de locaș de cult , la slujbe , preotul vorbește despre viață si despre sfaturile pe care Iisus le desăvârșea atunci când era pe Pământ , sfaturi care astăzi ne-ar construii o viața fără de problemă , perfecțiunea.

Nu spun faptul ca modernul a stricat lumea , ci spun faptul că omul s-a stricat , a devenit ceea ce ferea mai mult , a devenit un diavol , un adept al răului , un rob al banului. Problema care ar putea pune capăt întregii omeniri , rasei umane și a vieții pe Pământ , poluarea fără oprire si sfârșitul oricărei resurse naturale care ajută viața la dezvoltare , avem nevoie de natură , ea este o sursa de bunăstare si bunăvoie , de viață , ea ne oferă doar sănătate si resurse , niciodată toxicitate , ea ia de la noi ce e rău și ne oferă aer , ne oferă alte câteva minute pentru a zâmbii , te gândești? 

După aceasta apar nenumăratele virusuri și boli netratabile , complicații la care nu exista răspuns și întrebare , nu poți prevenii viitorul pentru ca nu exista încă. Ceea ce se află în subteran , terestru și pe apa se va termina odată  , totul se va seca , speranța omului de a fi veșnic trăitor moare , pur și simplu nu există , industriile au nevoie de materie primă pe care doar natura o poate oferii , iar regenerarea are nevoie de timp , mii de ani , cum poate omul exista , daca nu are nici măcar umbra la care să stea , cum poate exista oxigen când mașinile scot fum negru , cum poate exista liniște în fața a mii de ohmi , a unui sunet asurzitor de șmecher scos din cuptor .

Totodată există fericire în această lume plină de petice , găurită pe toate părțile , există , în acest moment sunt fericit , pentru că fac ceea ce-mi place , sunt modest și spun că se putea mai bine , dar viața îți oferă doar atât cât ceri , așa cum și Dumnezeu spune , cere și ți se va da , dar nu greșii , nu interpreta că mâine dimineață în șifonier ai o lada de bani , ți se va da tot ceea ce meriți , ceea ce vrei în schimbul a ceea ce ai făcut.

Eu , in prezent.

Ne batem joc de viața , o rănim , ca pe un om , atunci când ne este oferit un cadou , un sentiment aparte , noi întotdeauna tindem să oferim înapoi in loc de o mulțumire , un reproș , de ce n-a fost mai mare , de ce nu putea sa fie altceva , întotdeauna vrem ceva mai mult și nu înțeleg de ce , cum poate ca cineva care nu are nimic , pe lângă mai e si slab de înger , sa refuze sau sa reproșeze calitatea a ceva ce nu mai pusese mana niciodată. În ziua de astăzi nu știu la ce să mă mai gândesc , zi de zi părinții mei mă îndeamnă să-mi găsesc o vocație , însa eu am , dar nu cele pe care l-ar accepta și ei , tocmai din acest motiv mulți de vârsta mea pur și simplu nu știu ce vor de la viața , se gândesc din ce în ce mai des la ce fac diseară , in ce club vor merge , acesta este un îndemn al meu , dragi părinți , copii voștri sunt divini , pot să facă ceva ce nu mulți pot să facă , să fie unici , să nu mai fie nimeni ca ei , lăsații să facă exact ceea ce vor cu viața lor , pentru că mai târziu să vă mulțumească , însa controlat , eu , mă consider un ciclist care poate să facă orice , nu exista durere sau altceva pentru mine , asta e părerea mea , ei bine , nu pot ști dacă am dreptate , deoarece părinții mei nu au încredere că eu voi reușii , astfel chiar și cel mai ambiționat om își pierde speranța , astfel , sper ca în câțiva ani să muncesc , pe câțiva lei , o pâine , o apa la litru și un pachet de țigări penale. Orice s-ar întâmpla cu mine in viitor , mereu îmi voi aduce aminte despre ziua în care am fost nevoit să scriu , de fapt despre ziua în care am avut plăcerea de a scrie , despre tot , despre tot ceea ce înseamnă viață , de la nașterea mea , până la moartea universului , mi-as dorii ca după ce mor să-L văd pe Dumnezeu și să-I mai cer o noua viață , să mai trec din nou , fără conștiința faptului că eu mai fusesem pe Pământ cândva , vreau , îmi place , e greu , știu , cei care citesc poate vor spune că e prea greu să trăiești de la început până la sfârșit din nou , dar gândiți-vă , o șansă la a fi liber din nou , e ceva de basm , să poți să ai un cuvânt influențator în mersul distructiv al vieții celorlalți , vreau să ajut , vreau să distrug , să construiesc , să ajung în vârf și să mă arunc , să mor glorios , ca un veteran , dar un veteran nu de război rece , ci ca un veteran al vieții , un triumfător.

    În concluzie totul se schimbă , până și timpul pare să se degradeze sub forța distrugătoare a omului , nu gasesc explicație mai logica decat sa dau vine pe om si dorința lui de a fi mai înalt.

Așa se măsoară lumea mea , de la a la z , ce a fost a trecut , ce va fi , va urma.