Emotii?

     Mi-e frica sa ies din casa , mi-e frica sa recunosc cine sunt , ma simt infricosat ca de un cosmar real , dar nu , acest cosmar chiar e real , in fiecare zi mi-e frica de ceea ce ma asteapta , zi de zi sunt nesigur de ceea ce vreau , simt ca vreau sa ies din cotidian zilnic si sa sar in sus , sa plec printre nori , sa vad oamenii cum se lupta pentru viata lor , cum razbesc prin durere si frica , insa nu am sa renunt asa usor , ma amagesc in continuare pentru ca maine sa fie o zi mai buna , ca frica dispare doar atunci cand o infrunti si o voi infrunta , voi infrunta temerea , iar daca va fi sa fiu invins , spun acum , ce e inalt , drept si puternic , nu va fi doborat.
     E normal , am varsta de 15 ani , sunt inca un copil in toata firea , ma simt nesigur , stingher printre atatea suflete perfecte , care nu au nicio problema , atat sociala cat si sentimentala , nu stiu ce-mi doresc , vreau sa fiu presedinte , vreau sa fiu conducator , dar parca mai bine politist cu leafa mica si masina cu benzina gratis , gandire de copil , astazi m-am simtit rau , se facea ca ma durea burta intens si ascutit , ma simteam de parca eram impuscat cu un glont de Kalashnikov , direct in suflet , mi-a fost greu , asta e durerea trupeasca , cea mai ascutita ramane cea pe care o simti in suflet , pentru ca acolo se afla adevaratul orgoliu si fiecare simt , acolo ramane fiecare castig si pierzare , acolo este rama diplomelor sau apogeul Zmeurii de Aur , Nobelul pentru Pace sau Oscarul primit pentru ca in 100 de ani de viata voi fi un om , mi-e greu , mi-e frica .
     Maine , maine e miercuri , mijloc de sfarsit sau mijloc de oportunitate pentru mine , maine e greu , maine e frica , maine e durere , inca ma intreb , daca podul e luat de apa , cum reusesti sa inoti si sa treci pe celelalt mal , daca apa nu mai e?!
     E tarziu , e aproape catre miezul noptii , buna dimineata la amiaz de noapte , stau in fata pixelilor si a catorva sute de butoane cu litere , numere si functii , iar prin minte imi trece o imagine tainica a unui copil care sta cu spatele si care se face ca fuge inspre mare , inspre faleza , inspre libertate , inspre negot de amintiri , e un copil , e un copil , e un copil , e un copil , e un copil... . As vrea sa mai fiu unul ca el , sa nu vreau sa stiu ce-i fericirea , sa nu stiu ce-i iubirea , sa ma plang mamei sa imi ia tractorul de jucarie sau masinuta de fier , ori piesele de Lego care construiesc o barca sau copilul care vrea sa fie arhitect , constructor , medic , un visator , mi-e frica de moarte , mi-e frica , sunt un fricos , care trebuie sa infrunte.
     Sincer , atunci cand mi-e frica , atunci cand am emotii , imi tremura picioarele , gura mi se usuca , parca ametesc , uit pana si cum ma cheama , e un sentiment de care as vrea sa scap , am nevoie de mai multa adrenalina de fiecare data cand fac asta , pentru ca am nevoie sa traiesc acel moment , mi-e frica din orice , chiar daca ma dau mare superior , ma simt infricosat , sunt un ciudat , as vrea sa satu gemuit toata viata , sa stau intr-un pat ca o stana de piatra , parca mi-e frica de ceva ce nu are trebuii sa reprezinte o amenintare , pur si simplu , pugnul , durerea si tupeul nu imi spunt emotii , nu ma simt indeajuns de atras de ele incat sa reprezinte o amenintare pentru temerile mele. O singura data am simtit ca imi voi pierde mainie si picioarele , parca totul era invizibil , ochii imi erau incetosati , o singura data si sper ca niciodata sa nu mai traiesc un astfel de sentiment , pentru ca ma simt in stare sa-l trec. 

Sunt un om drept , insa scolioza ma face sa par cocosat.