Vise

       Dupa o absenta destul de lunga, am revenit. In aceasta seara voi scrie despre momentele incetosate si pline de nedumerire din viata fiecarui om, voi scrie despre planurile care nu-ti ies si ghinionul de a vedea cum evoluezi fara placere.

       Personal sunt o persoana care are o multitudine de vise si planuri, insa aceste planuri nu au ca punct final reusita, de ce? Din cauza faptului ca banii chiar aduc fericirea, ai nevoie de ei pentru orice mizilic, poti cumpara orice, scump. Hobby-ul meu este ciclismul, il practic ori de cate ori am ocazia, iar uneori elimin orice impediment sau eveniment neimportant din viata mea pentru a pedala, pentru a-mi consuma energia sau mai corect pentru a-mi investii energia in ceea ce ma face pe mine sa zambesc in suflet, ceea ce ma determina pe mine zi de zi sa merg mai departe si nu in ultimul rand ceea ce insemn eu: viteza, tactica si putere. 

       Sunt inca un copil, unul care inca isi sterge muci de la nas cu maneca de la haina, unul care inca pofteste la mancarea vazuta la altcineva acasa, dar sunt si un om matur, unul care isi poate purta de grija si care chiar poate sa reuseasca daca are la dispozitie resursele necesare, ei bine in ceea ce priveste punctul principal al articolului, ciclismul, aici nu dispun de banii necesari, nu am cea mai buna bicicleta, poate nici cea mai proasta, nu am cel mai bun echipament, nici macar nu am unul, dar am incredere si vointa, am suflet si credinta ca pot si necesar voit acest lucru. Sunt inca minor iar legea nu-mi permite sa lucrez legal intr-o societate comerciala sau intr-o firma oarecare pe un salariu mic, scoala asta atat de buimacita si plina de inutilitate ma obliga sa merg mai departe si sa-mi pierd vremea stand intr-o banca incomoda in timp de profesorul, plictisit si el ne spune cu o voce raspicata ''ora asta stam!'', probabil buimacit si el de impertinenta sistemului care-l plateste cu o unghie de bani.

     Mi-as da fiecare dram de putere din corp ca sa-mi castig eu banul, nu ca parintii mei sa se chinuie si pentru batranetile lor si pentru mofturile mele, mi-as da fiecare culoare din par ca sa pot sa am ce-mi doresc si sa face ceea ce ma face fericit, as fi cel mai fericit sa stiu ca sunt obosit, plin de durere in palme si-n picioare, doar ca sa stiu ca ma pot face pe mine implinit si pe altii fericiti. Parintii mei mereu imi spun ''Mirel, vezi-ti de scoala ta si lasa munca, dupa ce terminti scolile doar munca vei vedea in fata ochilor!'', nu-i ignor, au dreptate, stiu ei ce zi, dar mereu placerea momentului a fost mai dulce ca promisiunile de viitor, de aceea visul meu este acela de a devenii omul care a visat, a putut si a reusit, chiar daca am sa incerc de mii de ori sa fac ceea ce vreau si voi esua, cu siguranta odata se va intampla sa gust din acel ceva.

      Parintii mei sunt deja in faza de batranete, unul inca munceste, celelalt asteapta ca sanatatea sa-i mai dea o sansa, mi-as da fiecare minut pierdut degeaba acestor oameni, as murii eu inaintea lor daca as putea doar ca sa nu-i vad in suferinta si stand in pat, privind in acelasi punct mereu ca niste oameni pierduti in ocean prin infinitul albastru. 

      Trebuie sa-mi fixez prioritati in viata, trebuie sa mai fac multe in viata si imi doresc nespus sa reusesc, voi continua sa-mi fac planuri si voi continua sa conving oamenii din jurul meu ca viata este frumoasa chiar daca nu toate intamplarile sunt bune, eu ma simt cel mai fericit ca am ce manca si ce bea, am unde sta si pot supravietuii, restul sunt mofturi care sporesc intensitatea placerii, dar viata e foarte frumoasa si fara cheltuieli.

       Voi incerca de atatea ori pana cand destinul mi se va plictisii si-mi va da frau liber la reusite.