Aspirati

       O zi, 24 de ore, 1.440 de minute sau 84.400 de secunde, atatea descrieri pentru un singur fenomen, timpul, ei bine, pe parcursul acestui interval, foarte bine, definit, sistemul logic al omului functioneaza la o capacitate de 100%, cel putin 12 ore, astfel, ziua are mai multe etape.
       Dimineata ne trezim cu un spirit lipsit de noima si parca ne simtim pierduti, apoi, incepem cu lucrurile uzuale, cotidinete, pe care le infaptuim spre a ajunge la o alta etapa, cea a constientizarii tintei acelei zile, spirit pasnic, pozitiv, mai apoi apar problemele si inodaturile, din acel moment, spiritul nostru pasnic se transforma intr-un plan de lupta, gandirea trece la un al stadiu, acela al luptei de clasa, dintr-odata, omul, se tranforma intr-o masinarie atintita spre o tinta pe care, cu desavarsire, o va atinge sau va muri, incercand.
       In a doua parte a zilei, contrastele se schimba, lupta e pe terminate, iar logica umana nu mai functioneaza, de acum incolo, totul e la intamplare, ciudatenia fiind faptul ca pe parcursul intregi zile cautam dupa fericire, ceea ce mai probabil ca nu se va intampla, pentru ca, cautand fericirea, ea nu va fi gasita. Spre sfarsitul acestei zile, ne ducem la culcare cu gandul ca am reusit ce ne-am propus si totodata ca lumea in care traim e una lisita de motivatie si caracter.
       Ei bine, fiecare om are aspiratii proprii, insa cele ale omului de rand sunt printre cele mai mari, oamenii culti si educati cauta sa aiba un target marinimos, insa, oamenii de rand cauta sa aibe cea mai de neatins tinta, adica sa aiba totul, sa fie totul si sa controleze totul, un vis de necrezut. Se spune ca doar visand ajungi sus, insa cu un astfel de parcurs ramai doar cu visul.
       Nu am reusit si nici nu o sa reusesc vreodata sa inteleg aceste aspiratii ale oamenilor, de ce acesti oameni de rand, clasa sociala de cel mai jos rang, prin atitudinea lor negativa si recenziile lor proaste fata de orice activitate si loc, isi doresc sa devina cei mai mari si cei mai tari.
       In aceasta lume moderna, se pun bazele egalitatii si dreptatii, insa, eu consider ca discriminarea si diferentierea isi are locul nevoit printre decizii si caracterizari, deoarece, nici un om de rand nu are destinul unuia de clasa mare, niciun om de rand nu are dreptul sa fie un om mare, pentru ca odata cu instinctele primare pe care le avem, vine si o carateristica unica a fiecarui om, caracterul, acesta nu poate fi schimbat in linii mari, decat terminatii foarte mici. Poate e o parere gresita, dar pentru mine, cu siguranta, e singura parere corecta.