Descriere

     

       Zi de zi, oamenii, respira, traiesc si aduna amintiri, cele mai uzuale actiuni pe care un homo sapiens le poate face pe parcursul uni schimb timpuriu intre soare si unicul satelit alt Terrei, Luna. Pornind de la aceasta afirmatie, imi doresc ca in urmatoarele randuri sa-mi expun opinia fata de preocupatiile omului fata de societate si de propria lui constiinta.
       Preocuparea principala a fiecarui om este mediul si nivelul sau de trai, fiecare fiinta umana practica diverse metode prin care incearca in zadar sa-si multumeasca cererile proprii si uneori si pe cele ale altor oameni, ca de exemplu, o primata umana isi doreste ca in tot parcursul vietii sa practice activitati care sa nu-i ocupe prea mult timp, dar sa obtina un profit de 100%, ei bine, prin aceste incercari nereusite, aceasta persoana nu face decat sa-si degradeze nivelul social si bunastarea sufleteasca, care fiind destul de precara o impinge la un nivel de sub zero. Rasa umana este cea mai inteligenta si cea mai adaptiva oricarui mediu, insa totodata cea mai persecutata de propria vointa si actiunile care au loc cu voie sau de nevoie. Intr-un limbaj nonformal, omul munceste si trage pentru proria persoana indiferent de calitatea vietii acestuia si indiferent de influenta acestuia fata de celelalte generatii de oameni, pentru un om singura limita este moartea, pana in momentul in care intunericul va patrunde pe veci peste corpul sau, acesta va dainuii in sufletul persoanei.
       Prin definitie, omul este o fiinta superioara, inteligenta si care dezvolta abilitati psihico-fizice fara masura, aceasta fiinta este clasata ca superioara prin ipoteza actiunilor care ar putea avea loc, insa din punct de vedere practic si social, omul nu este decat o fiinta ipotetic vorbind, superioara, dar inferioara fata de propria rasa, acesta nu face decat sa fie independent, insa nimic mai mult, aceasta lupta pentru trai invrajbeste fiecare om in asa fel, incat, in curand nu va mai exista vreo legatura sufleteasca si de bun augur intre primate.
       Chiar daca ideologiile totalitare au disparut in marea majoritate din pamanturile lumii, acestea au ramas ca urma a existentei lor in sufletele oamenilor, fiecare om incearca sa impuna un cult al personalitatii, sa aiba actiuni totale asupra tuturor si sa obtina un venit impropriu din vietile fiecaruia, acesta este omul modern, un aspirator de fericire.
       Exista, insa o populatie foarte minuscula care se bucura de adevarata fericire, dar pentru ei fericirea nu este masurata in tratamente excentrice ale corpului cu cele mai fine placeri, ci acei oameni sunt printre putinii care reusesc sa creeze dintr-un nimic, ceva care schimba cursul unei istorii.
       Noi, populatia Terrei, pe masura ce avansam tehnologic si cronologic, devenim tot mai dependenti de relatiile interumane bazate pe profit, adica, fiecare persoana incearca sa reflecte neajunsurile proprii catre cel care este multumit, in cele din urma, se va creea o societate bazata pe ura si clase sociale. In decursul anilor am observat numeroase clase sociale, atat de la oras, cat si de la sat, cei care detin putere si capital, duc lipsa de o cultura si o educatie care sa-i absoarba de orice privilegiu de a fi prosti, pe de alta parte, cei care nu ajung atat de sus, au la baza o cultura si o pregatire sociale excelenta, insa nu au spatiul si dreptul de a o expune in societate.
       Pentru a fi bun, ai nevoie de curaj, pentru a devenii ipocrit, trebuie sa clipesti, prea multi realizeaza, dar si mai multi uita sau nu au destul curaj ca sa puna in practica orice metoda de a estompa acest fenomen.
       Personal nu mai pot avea incredere in ceea ce inseamna aproapele meu, nu mai pot avea incredere in nimic ce inseamna om sau gandire superioara, de nenumarate ori, crezul iti este pus la incercare doar pentru a suferi o modificare sufleteasca pentru care ei devin mult mai multumiti fata de pierderile tale si aici vorbim de socitatea umana, cei carora le zambesti, le atingi mana sau pur si simplu respira acelasi aer.
       Nu am cuvinte si nu pot sa explic acest fenomen, sunt pur si simplu curios, daca pana cand voi murii va izbucni un nou razboi prin care sa se filtreze caracterele umane sau doar va continua la nesfarsit pana cand ura va creste la un nivel atat de mare incat nu va mai exista limbaj intre oameni si totul va devenii straniu si pustiu.
       Sper si inca am incredere ca totul se va putea schimba, nu conteaza metoda, conteaza doar ca se va intampla, vreau sa cred pana in momentul cand mor, ca ceva va fi mai bun decat a fost, daca pana acum rivalitatile au constat in proprietati fizice, de acum inainte, rivalitatile vor fi masurate in avutii sufletesti pe care doar unii le detin.
       Adevarata fericire exista doar pentru cei care cred in ea si profita de orice moment in care apare, ceilati, isi creeaza iluzii si prefate a fericirii pentru a nu imbatrani prematur. Suntem condusi de aparente si nevoi care nu exista, totul e o scena de teatru, iar noi suntem niste atori exelenti, putem ajunge de la avuti la nevoiasi, de la a mima, la a avea si chiar de la a oferii, la a lua, suntem facuti sa functionam in oprice directie, spre fericire sau cat mai departe de ea.
       Religia nu mai este o arma, ci un pretext, viata nu mai este ceva nepretuit, ci calitativ, ceva de exceptie sau egal cu zero, nu avem prejudecati sau limite morale, existam si cam atat.