marți, 17 mai 2016

Emotie de final

       Sunt momente in viata in care iti doresti pur si simplu sa-ti creezi o catapula si sa te arunci dincolo de orice problema, sa devii liber, cel putin pana te lovesti de pamant. Pentru mine fiecare zi reprezinta extaz si agonie, fiecare moment de melancolie extazianta devine o agonie sinucigasa, nu pot sa inteleg aceste intorsaturi atat de arogante si tumultoase fata de caracterul meu strabatut de atatea paralele si mediane, fiecare cu un alt scop altfel decat ceea ce-mi doresc eu.
       Minunata lume a oamenilor, cu pasi repezi se lasa condusa spre un final foarte grandios, insa ceea ce va urma va fi o confruntare foarte intensa si colorata cu ceea ce va avea sa insemne cu adevarat viata de om, noi orizonturi vor lua nastere si multe vise vor pierii distruse de greutatile vietii.
       Imi doresc atat de mult sa reusesc in aceasta viata, sa-mi ofer mai mult decat merit, sa am tot ce-mi doresc si sa ofer mai mult decat pot sa am, paradoxal, nu-mi doresc paleti cu bani sau orice alt moft fitos, tot ceea ce-mi doresc e sa-i ofer salas celei pe care o iubesc, sa-mi creez propriul drum alaturi de ea spre fericire si sa-mi ajut scopurile sa fie cat mai benefice pentru fiecare persoana care vrea sa participe la incercarea de a reusii in viata.
       Nu-mi pot explica cum pot exista atat de multe rute pe care poti merge, insa doar unde iti e deschisa, totul e ca o loterie, norocul si puterea ta, iti vor deschide un drum pe care-l vei urma pana la sfarsitul zilelor tale, cu bune si rele, cu ei sau fara ei, cu fericire sau agonie... viata e frumoasa, insa trebuie sa ai ochi destui de buni ca sa observi asta intr-un context modern in cadrul caruia e un fel de ''gold rush'' numai ca toata lumea uita, daca nu ai ce iubii, daca nu ai pentru cine sa lupti si sa pierzi, nu ai niciun scop si nici un rol pentru ca sa respriri acelasi oxigen cu al celor care cu adevarat iti murdaresc mainile incercat sa dovedeasca ca independenta si fericirea sunt adevaratele cai spre apogeul emotiei.
       Desii ma consider un optimist convins, un om care priveste totul intr-o viziune mult mai colorata si pozitiva, fiecare om care nu poate sa intreaca limita maturitatii si sa guste din ea, incearca sa-ti rupa cheia care deschide usa pe care vei gasii o vistierie plina de bunatati, acesti oameni incearca sa supravietuiasca pe spatele celor care au reusit sau a celor care au suficiente resurse pentru a continua o viata fara a stii de ce si cum de ei supravietuiesc printre alte fapturi omenesti in cadrul unei societati pe care ei o cunosc si o catalogheaza foarte mizera, demna de nimic.
       In cadrul acestui bilant al populatiei care chiar s-a gandit cel putin odata la intrebarea ''Cum ar fi daca as fi fericit?'' ma aflu si eu si tratez optiunile de raspuns ale acestei intrebari cu foarte mult respect si interes.
       In concluzie, nu ignorati nici macar un vis, chiar daca acesta pare unul SF, nu aruncati la cos nicio sansa care sa va ofere exact ceea ce va doriti, nu luati in seama glasuri care se aud de dupa colt, ascultati-va crezul si dorinta, indiferent de mijloace poti reusii, insa sacrificiile iti vor taia din elan in fiecare clipa. Luptati, nu aveti nimic altceva de facut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu