Viata e frumoasa

       ''Vad diamante in ochii tai si ma intreb, unde mergem?''

       

       Cu ajutorul minunatelor organe numite ochi, percepem lumina si implicit pe retina noastra este reflectata o compozitie de culori si forme in miscare si care reprezinta la randul lor lumea fizica transpusa intr-o holograma spre centrul de procesare uman, creierul, o mica lectie de anatomie si stiinta ,insa toate acestea duc la deslusirea caracterului uman.

       Ceea ce pot eu sa vad, nimeni altcineva nu poate, odata vedeam in ea acea fiinta care era unica si nu numai, avea caracteristici sublime si definite, putere si motivatie, astazi, un lan de porumb recoltat de bastarzi, nimic nu ramane in picioare dupa o astfel de catastrofa, ea, cea pe care obisnuiam sa o plac atat de mult, a disparut, a intrat in nefinta, luandu-i locul o persoana fara nimic din ceea ce placeam sau obisnuiam sa pretuiesc. 

       In ochii ei vad diamante si sclipirile stelelor, insa in sufletul ei este doar un proiector de vise, holograma fiind propria ei fiinta, nimic nu e real, totul este un truc, totul se schimba, iar totul nu exista, e ca psihologia inversa, atunci cand devii un fel de mentor, iar ceea ce indrumi un om sa faca defapt va devenii lucrul de care acela se va ferii cel mai mult si cea mai rea parte din aceasta psihologie este faptul ca lucrurile rele si faptele fara gandire ii vor devenii dependenta, vor creste o noua credinta in mintea ei si o vor conduce spre ceea ce a mai fost, fiecare om devine neconditionat, derbedeul propriei sorti.

       Marea intrebare, ''Unde ne indreptam?'' , ei bine, nimeni nu stie, ceea ce nu poti prezice este exact ceea ce ti se va intampla, totul sta la voia... , ta, haide sa avem minunata impresie ca nimeni nu pretinde nimic de la noi, avem linistea psihologica necesara unei gandiri proeminente si pompoase, tot ce avem de facut este sa devenim mai buni si sa respectam fiecare lege a convietuirii in norme corecte ale societatii. Ca un mic sfat, daca-i vezi stralucirea in ochi, atunci, profita de ea, iar atunci cand dispare, pleaca impreuna cu ea, stralucirea.

       Nimic nu e nou, totul e vechi, revenim la timpuri trecute si traim in viitor, din punctul meu de vedere, viata este un joc atat de nedrept, iti oferi tot pentru a castiga, dar la final pierzi tot si nu-ti mai ramane nimic, decat un caracter distrus, amintiri si cicatrici care vor ramane pana in momentul in care cativa oameni vor jelii pentru tine, iar apoi te vor uita. 

       Viata e frumoasa, trebuie sa fi nebun ca sti si sa crezi asta, insa asta e singurul fel prin care poti zambii si poti trece zilnic peste orice greumant, asa ca, fi nonconfomist si oferati nebunia de a crede ca viata este unica datatoare de oportunitati.