De ziua mea

     

 Cu ocazia datii de  9 august am implinit o frumoasa varsta si tot odata in aceeasi zi am avut parte si de o alta implinire nu tocmai deosebita, ci foarte urata, in aceasta zi in care, conform bunastarii ar fi trebuit ca sufletul meu sa fie inconjurat de zambete si fericire, viata mea a fost umbrita de sumbra singuratate si abandonul in masa a tuturor, ma simt dezamagit si parca singur intre atatia oameni, ma simt pustiu si imi vine sa ma revansez, sa ofer tuturor ceea ce am primit atunci cand aveam nevoie mai mare de cineva. Nimeni nu poate primii un astfel de sentiment atat de adanc in inima, la fel cum l-am simtit eu, am fost dezolat intr-o parte intunecata a lunii, acolo unde soarele nu razbeste, sunt un proscris care isi merita soarta.
       Ceea ce vreau sa marturisesc este ca nimic nu se compara cu o astfel de durere, nimeni nu-ti poate creste masura urii pe care o ti in tine mai tare decat prin prisma acestui moment, un caracter a suferit foarte mult din pricina asta, iar iertarea nu exista intr-o lume in care nu exista adevar si mai ales nu exista fericire. Incerc si reusesc zi de zi, ora de ora, sa-mi confer inca un motiv pentru care sa zambesc si sa cred ca sunt la fel de bun ca vointa mea, luna de luna, an de an, pana astazi am trait cu convingerea ca viata dupa 18 ani va fi un paradis al libertatii, insa, astazi de ziua mea am simtit cum fiecare an m-a avertizat ca ceea ce va urma, nu va fi ceea e cred eu, tocmai de aceea pe aceasta cale, vreau sa multumesc tuturor care mi-au acordat o lectie si sa-mi multumesc mie pentru ca in continuare sunt el mai bun si cel mai presus om din societate, asta pentru ca, doar un proscris poate zice asta in urma respingerii societatii.

       O caracteristica pe care am inteles-o in aceasta zi, a fost aceea ca, in societate, daca  nu esti la fel de prost si needucat ca si restul, nu ai un loc la coada de la shaorma, sunt unul dintre cei exilati pentru ca daca as fi avut vreo influenta asupra societatii, as fi avut in fraie intreaga omenire. Ganditi grandios, doar in acest fel oamenii va vor parea mici. Din lipsa de idei, ultima mea doleanta ar fi, sa nu credeti in ceva ce nu simtiti, chiar si asa continuati sa fiti fericiti si sa traiti, sa aveti suflet si sentimente, acestea sunt singurele lucruri care ne mai leaga oasele si viata.