Ne nastem, traim pentru o perioada nedeterminata, iar apoi murim, paradoxal, o mare prostie, nu apucam nici macar sa ne facem un rol exact in viata noastra, daramite in a celor din jurul nostru. Oamenii din aceste vremuri moderne nu pretuiesc absolut nicio caracteristica proprie a vietii si o traiesc, adica o consuma, doar pentru a-si lasa o urma proasta pe cararea lor care-i va duce spre pierzare, nu concep o astfel de bataie de joc, viata este singura oportunitate a constiintei care iti da posibilitatea de a realiza emotii si sentimente prin intermediul planului kinestezic, dincolo de moarte, fie ca mai exista o alta lume sau nu, bucurate de viata, decat sa plangi inainte sa mori.
Nu stiu eu multe despre aceasta indeletnicire a trairii, dar din punct de vedere propriu, imi doresc ca cel putin sa-mi respect planul liniar spre implinire, sa trec prin viata, sa-mi desconsider orice bariera din calea mea si cel mai important, sa traiesc fericit pana la adanc batraneti, ultima masura spre implinire.
Critica reprezinta ocara unor personaje si a faptelor lor, nu-mi doresc sa critic, insa vreau sa atribui niste caracteristici negative tuturor celor care irosesc orice sursa de bunastare si datatoare de bine, celor care primesc o adevarata comoara si pana la sfarsitul vietii distrug orice valoare a ei. Nu-mi pot inchipuii cat de neghiob poti sa fi in asa fel incat sa vrei sa devii pleava societatii, fiecare om are oportunitatea de a ajunge sus si nu cred ca intr-o lume care e inconjurata de democratie, nu e posibil ca orice om sa-si creeze un target si sa-l atinga, insa eu cred ca din cauza coplesirii unor sentimente de delasare, orice caracter poate fi bolnav si mai apoi mort.
Un semn de alarmare, incercati sa ganditi in asa fel incat pe primul loc sa fi tu, iar mai apoi tot tu, pentru ca daca acorzi atentie celor care iti acorda atentie la randul lor, vei face parte dintr-un grup ad-hoc, iar clauza principala va fi aceeasi pentru oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu