Schimbarile

       Fiecare schimbare in viata survine unei intamplari care iti da de gandit, unei intamplari care produce un colap psihic. Orice mizilic al zilei iti umple capul cu detalii si nu mai lasa loc intregului care conteaza, astfel mizilicurile iti mananca atentia, iar in cele din urma ceea ce conteaza cu adevarat ramane izolat intr-un colt intunecat in care eventual mai arunci privirea, iar in momentul in care se produce o ruptura generata de neatentia ta fata de faptele tale, detaliile devin probleme, iar acel intreg pastrat, s-a dizolvat printre infinitele ganduri spre a face ce vrei, nu ce trebuie.
       Fie ca suntem mai adolescenti sau mai adulti, mai imaturi sau mai crescuti, greseala e ceva omenesc, fiecare nu doar ca greseste din intamplare, multi vor sa calce stramb la rascruce de drumuri, multi vor sa adopte o cale mai putin ortodoxa pentru a ajunge la celelalt capat, astfel nu putem judeca oamenii dupa fapte, pentru ca nu le cunoastem scopul, poate chiar omul care te indruma si il crezi maturul profesor, greseste voit pentru a se ajuta necontenit.
       In acest articol este vorba despre schimbare, actiunea destul de rar intamplata in cazurile oamenilor care nu au motive intemeiate pentru a o face, fiecare om are valoarea de a detine un caracter propriu conturat si definit de el, astfel schimbarile  minimale survin vointei oamenilor de a pune trenul pe alt macaz si a nu mai urca dealul pe care pot sa-l ocoleasca, iar schimbarile majore survin unor intamplari care produc daune atat fizica cat cel mai mult psihice, pentru ca mintea umana in acele momente intra intr-un colaps, in acel moment te simti amnezic, poate chiar paralizat, nici macar CRBL-ul nu-ti mai spune sa misti mana dreapta.
       Tind sa cred ca oamenii au parte de intamplari tragice, ale caror urmare este schimbarea caracterului atunci cand urmaresc succesul, atunci cand singura tinta este varful, insa normal ca atunci cand cuceresti tot ce e posibil, ceva se va intampla, nu vei ramane stapan mereu peste acele melaguri, cum nici din punct de vedere psihic nu vei ramane stapan pe situatie atunci cand din marele om de succes nu se va mai alege nimic, aici apare si celebra vorba americana ''From hero to zero!''. Si chiar daca vei cucerii acel varf, succesul nu inseamna in totalitate o identificare cu fericirea, caci poate au puncte comune undeva, dar nu inseamna acelasi lucru, omul de succes poseda aurul, dar nu moneda unica a caracterizarii unui zambet, fericirea, iar omul de rand, cel care se crede fericit cu adevarat, nu poseda aurul, dar poseda o viata pe care o pot schimba mereu si mereu in functie de dorinta acestuia.
       Din punct de vedere propriu, ma simt un om fericit, de exemplu astazi am luat o nota buna la scoala, sunt fericit, simt ca eu pot sa ma fac om, pot sa ma fac fericit, nu depind mental de spatiul zen al altora, dar vreau mai mult, e absurd sa spun am asta si nu mai vreau aia, pur si simplu absurd, am convingerea ca pot si vreau, vreau sa fac din viata mea un spectacol pentru altii, sa rada, sa suspine, sa se bucure de scenariul vietii mele jucat de mine, condus de mine si vazut de toti cei care au abilitatea inascuta a vederii.
       Ultimul meu sfat: Oamenii trebuie sa se identifice cu persoana fizica si caracterul moral personal si sa nu se ascunda de ei, acestia nu trebuie sa se identifice in persoana si faptele altora deoarece intotdeauna originalul va fi mai bun.