Invizibilul

      Timpul , o unitate de masura pentru vreme , dar totodata , o unitate de masura pentru durere si  nesaturatia inexplicabila dusa la extrem de fiecare clipa de neimplinire pe care o simti de-a lungul ei. Fiecare minut in plus fata de cel propus , este un noian pustiu fara noima chiar , daca acele momente sunt chiar de fericire intensa dusa pe plaiuri inalte , un fundal negru , o carte fara scris. Totul a inceput cu timpul  , totul continua in timp , iar noi cu el , de aceea , fiecare clipa pe care o compatimesti este una de maxim augur care creaza un gol neimplinit in noi. De la prima vedere a celei iubite pana la momentul de dupa intalnirea de basm care se va sfarsii cu un dor inexplicabil si un regret voluminos care iti impune o stare de adrenalina . 
       Timpul ceva ce nu poate fi explicat , ci doar simtit , uneori din adancul sufletului plin de povesti si basme cu final fericit , atunci cand ai ocazia oportuna sa faci cunostinta cu cineva care va face ca timpul sa treaca atata de incet in prezenta ei si atata de rapid in nefiinta ei de langa tine , creaza o imagine de ansamblu asupra timpului ca find doar un alt adjectiv al lumii , o lume care a trecut , trece si va continua sa treaca intr-un viitor continuu. Gandeste-te , daca timpul s-ar opri , ce s-ar intampla , totul ar merge in reluare cu o interminabilitate fara cusur , iar totul ar fi mai rau ca atunci cand inima-ti simte sufletul , iar mintea sentimentele . In cele din urma , lasa al timpului ce e al timpului , iar lucrurile lumesti si cele trecatoare in seama propriei vieti .