Ea...

            Mama , persoana de la care totul incepe si totul se termina in momentul in care ea nu mai este , ea , cea care viata ne-a dat , ea , cea care lumina zilei ne-a aratat si cea care scrisul ne-a postat. Mama , fiinta care traseaza linia de pe mijlocul drumului pentru a ajunge in siguranta pe crestetul muntelui , fara inhibitii si scurtaturi , ea cea care sterge orice urma de praf lasata din prea multa ignoranta sau prea mult exces in cautarea persoanei perfecte. De multe ori un D-zeu care ne ofera tot ce ave nevoie doar ca sa fim fericiti , doar ca sa fim impliniti , dar niciodata lipsiti , aceasta faptura fara cusur care ascunde un suflet de bun augur in fiinta fiecarei mame , o faptura care a trecut prin grele si bune la fel cum un strop de apa strapunge o bucata de fier , la fel cum noaptea nu se intalneste niciodata cu ziua , dar intotdeauna aproape. Fiecare dintre noi are doua cai , cea buna si cea rea , avem libera constinta sa alegem , fiecare o face in felul lui , dar atunci cand sentimentele de dragoste iti patrund in motivatie si ziua iti strapunge cristalinul , mama va fi cea mai buna alegere , alegerea care ne conduce implicit pe calea cea dreapta , pe drumul cel bun , pe cararea catre varful din adancime. 
           Intotdeauna ea ne va veghea indiferent de circumstante , privirea ei atintitoare , ochii ei albastri , parul ei ca spicul de grau si mainile-i batatorite de vreme si de timp in cinstea noastra. Trebuie sa iubim ce avem ca mai tarziu sa nu ne para rau dupa ce am avut , foloseste timpul in favoarea ta , nu lasa ca trecutul sa ia locul prezentului , insa nu viitorului , cu ajutorul prezentului napastuitor , viitorul intuitiv , o cale fara lumina , ceva necunoscut , va fi creat.

             De ce sa iti crezi o lume cu tine , cand ai la dispozitie o lume cu toti , fiecare are un rol , el sa munceasca , el sa pliveasca , dar eu un rol important fata de obligatii si indeletniciri , sa iubesc , sa iubesc , dar niciodata sa urasc , pentru ca ura este arma celor fara putere , arma celor fata onoare , arma celor fara de tot. In cautarea ei , nicioadata nu o vom gasii , chiar daca ea este aici , aici , langa noi , persoana care umblul nea pastuit , persoana care vorba nea-nvatat , persoana care prima poveste cu un baiat si o mama de tot auzita peste tot ne-a fost povestita. 
Viata fiecaruia dintre noi este un basm in realitate , o nuvela dintr-o carte , o dilema fara cuvinte desarte , ci doar fapte. Mama , totul creat din nimic , care totul va crea din nimic.