Doua fete

Intr-o lume cu doua fete totul e inclinat in jos.

Frica , un sentiment care ne patunde cel mai tare atunci cand nesiguranta si neincrederea isi fac simtita neasteptata prezenta , un sentiment care nu ne arata starea de lasitate , ci starea de incredere , atunci cand esti pe punctul de a infaptuii o actiune care necesita curaj intr-o masura maxima , frica isi impune propriul ei ritm de impuls care tine intr-o balanta perfecta adrenalina necesara puneri in functie a singurului motiv , dar intotdeauna curajul va avea ultimul cuvant de impus in aceasta batalie , chiar daca este dus la extrem , acesta isi gaseste resurse pentru a invinge singurul dusman , frica. Sentimentul de nesiguranta , frica , apare atunci cand chiar , daca sti ca esti capabil de un lucru nu-l faci tocmai pentru ca doza optima de frica sa nu se accentueze , in cele din urma sa apara si panica . Nu-ti fie frica de ceva ce merita curaj , nu te lasa dus de val cand frica este apa , dar fie-ti frica atunci cand vrei sa ajungi pe singurul mal vizibil , curajul. Poate ca unele lucruri nu sunt create pentru a fi facute , dar toate lucrurile sunt create. Pune in fata doua cai , cea dreapta peste un noian de ceata si cea serpuita prin inaltii nori ai cerului , amandoua caile duc spre acelasi tel , acelasi motiv , implinirea , cea dreapta necesita extremizarea fricii ca singura cale de trecere , iar cealalta curajul de a infrunta nesiguranta care nu este la fel de inaltatoare ca cealalta. Prin urmare , nu lasa mirajul unui drum bun sa zaboveasca folosirea celui lung.